by cityCu siguranta te-ai intrebat ce reprezinta mastile africane sau care este rolul lor.
In conceptia popoarelor africane omul nu este doar trup, ci pentru a fi o fiinta, el este format din trup si spirit. La finalul vietii spiritul traieste mai departe si vegheaza asupra familiei, asupra celor dragi. In acest mod strabunii isi indruma familia si intreg satul, ii ocrotesc si ii protejeaza de spiritele rele.
Natura are si ea sufletele ei. Tot ce este viu poseda unul. Spre exemplu atunci cand un vraci merge la un pom sa taie din coaja lui pentru a face un leac, el mai intai ii cere voie spiritului pomului sa taie din el si ii cere sa ii spuna ce vrea la schimb. Doar dupa ce se stabileste schimbul vraciul poate incepe sa taie din el.
Poate te gandesti ca este doar un rit, sau ceva incompatibil cu lumea noastra moderna, ca este ireal, ilogic. Insa priveste procesul in simplitatea lui: este vorba de a da ceva inainte de a primi. Este vorba de respect, de un pact, un contract, o promisiune. Acesta este baza, este modul in care noi, astazi, in orice societate ne-am afla, ar trebui sa ne comportam in relatiile noatre. Este acel mod sanatos de comportament care iti stabileste linistea personala si a relatiilor interumane.
Legatura cu spiritele este permanenta si are loc in cadrul ritualurilor familiale sau in comunitate: ritualuri de multumire, de initiere, de inmormantare, de primire a unui strain, de casatorie, de ruga pentru ploaie, pentru protectie divina etc.. Motivele sunt multe si diverse.
In cadrul acestor ritualuri doar barbatii poarta masca, in timp ce femeile isi picteaza fata. Fiecare masca are costumul ei si formeaza un intreg din textile, culoare, oase, scoici si masca cioplita in lemn. Cand nu este imbracata, in anumite regiuni ale continentului, masca poate fi atinsa de femei si copii pentru ca nu este sacra. Si are locul ei desemnat in casa. Iar la alte grupari entice mastile si obiectele de cult sunt inchise intr-o coliba, in “casa fetisurilor”, care este pazita de un gardian desemnat.
In timpul unui ritual masca prinde viata si devine sacra. Cel care o poarta cheama spiritul sa se coboare, iar acesta intra in masca pentru tot timpul ritualului si se exprima prin miscari dinamice ale trupului aceluia care o poarta, prin dans. Poate fi un spirit al naturii, al unui strabun, un spirit protector etc.. Pe cand coprul se misca dinamic, intr-o transa cu puteri nevazute, fata ramane statica. Dansul poate dura zile in sir, spre exemplu la inmormantarea unui preot mastile danseaza intre 5 si 10 zile.
Orice eveniment, de orice natura, fie de bucurie sau de mare tristete, aduna oamenii laolalta in cantec si in dans, cu rasete sau lacrimi. Iar muzica este ritm – expresia naturii.
Profanarea unei masti sacre este pedepsita aspru, chiar cu moartea.
Odata cu colonizarea Africii tot ce a fost valoros si autentic precum mastile vechi, totemurile si obiectele de cult au luat treptat drumul Europei. De-a lungul anilor colonialistii si vanatorii de antichitati au achizitionat de la triburi fetisuri de o valoroase covarsitoare in schimbul unor lucruri nesemnificative precum a unor pachete de tigari, pantofi sau a catorva monede, ca apoi sa le vanda pe piata europeana si americana pentru mii de euro, chiar zeci de mii. De ce? Pentru ca pentru poporul african aceste obiecte folosite in ritualuri nu au un pret. Ele sunt privite ca fiind sacre, tabu, si atat; individual ele reprezinta degetul ridicat al strabunilor asupra copiilor, pentru a se comporta cuviincios, ori mana ocrotitoare asupra familiei. Sunt privite cu teama si respect deopotriva. De abia in lumea noastra moderna, africanii rupti de societatea lor traditionala descopera frumusetea palpabila a mastilor si a obiectelor de cult dupa ce acestia traverseaza bariera personala a retinerilor si a interzicerilor impuse in copilarie in cadrul raportului lor cu obiectele de cult.
Colonizarea Africii a adus cu ea crestinismul in jumatatea de sud a continentului, pe cand nordul este dominat de islam. Doar 15% din populatia continentului pastreaza religia bastinasilor cu traditiile lor. Insa chiar si asa, elemente traditionale s-au amestecat cu noile religii. Pentru ca odata ce te nasti intr-o traditie atat de complexa, care implica atat de multe elemente, nu te poti lepada intru totul, nu poti face o tabula rasa a sufletului si a convingerilor, pentru a da loc altui crez. Si chiar si daca se reuseste lucrul acesta, traditia devine folclor, ramanand astfel in memoria colectiva si prezenta in cotidian.
Conform expertilor astazi nu se mai gaseste mai nimic autentic, de mare valoare, in Africa. Doar ce a mai ramas ascuns in casele bastinasilor s-a salvat de lacomia negustorilor de antichitati. Toate mastile de azi sunt reproduceri sau reinterpretari ale celor seculare. Pe cele veritabile le gasim in expozitii sau colectii private din Europa si America. Insa oricat de mare le-ar fi valoarea, ce ne este expus noua, sa privim, este doar cate o masca cioplita in lemn, fara costumul ei, goala, rece, statica, muta.
Cu fiecare masca transportata din mediul ei Africii i s-a smuls un suflet, ca apoi el sa fie prezentat lumii inchis intr-o cusca de sticla, sau tintuit la un perete. Astfel spiritele strabunilor continentului negru zac incatusate in Europa doar pentru placerea de a le privi si a le stapani, departe de pamantul strabunilor, pentru vesnicie.
Text: Giulia Pittoni
